Afară s-a făcut ziuă. Tragi draperia și mijești ochii din pricina luminii puternice. Te gândești că trebuie să chemi din nou medicul acasă. Te miști încet către bucătărie și pui apa la încălzit. Mirosul de cafea prăjită tihnit și măcinată proaspăt este bucuria ta vinovată de zi cu zi. Tabiet, cum ar zice bunica. Te așezi la masă. În fața ta, așezi cu mișcări încete o farfurie, un tacâm, un ou, o felie de pâine prăjită.
Viața la singular are bucuriile ei, iar rutina nestingherită îți aduce aminte de vremurile de dinainte de pensionare. Dar vine și cu apăsarea, gheara în gât despre care nimeni nu ți-a vorbit și despre care puțini sunt dispuși să asculte.
Singurătate sau solitudine sunt acele cuvinte ale căror diferențe subtile de sens le-ai descoperit în ultimii ani și cu atât mai intens de-a lungul pandemiei COVID-19 ori după izbucnirea războiului ruso-ucrainean.
******
Viața în singurătate sau izolarea socială
Un studiu Kantar* din decembrie 2021, comandat de Asociația Niciodată singur – Prietenii vârstnicilor, arată că unul din 4 seniori din mediul urban resimte un grad ridicat de însingurare, iar 28% din cei care au răspuns întrebărilor sociologilor susțin că din pricina sănătății precare sau a pierderii partenerului ajung să interacționeze cu doar 4 persoane în decursul unei luni.
Dacă te-ai simțit vreodată singur pe o plajă, pierdut printre gloate de oameni gălăgioși, sau dacă, dimpotrivă, ai simțit cum te mușcă însingurarea, întins pe canapea, cu o carte în mână, atunci știi că solitudinea este subiectivă și se declină diferit de la un tip de personalitate la altul.
Oricum ar fi însă specialiștii în studiul afecțiunilor psihice și emoționale au încercat o separare a conceptelor de singurătate și izolare socială, acesta din urmă fiind mai degrabă inclus în zona distanțării, mai mult sau mai puțin asumate, față de oameni.
Siguranța fizică a vârstnicilor în perioada pandemiei COVID-19 a devenit o prioritate al cărei cost a fost, de fapt, izolarea socială a acestora și distanțarea, în anumite conjuncturi, chiar de familie și de cei dragi. În timp ce seniorii, în funcție de statut social, financiar sau de implicarea familiei, au făcut față restricțiilor Sars Cov 2 și au evitat infectarea și consecințele fatale, fiecare dintre ei a trăit acești ani într-o izolare crescută, cu consecințe emoționale complicate, precum însingurarea sau anxietatea.**
Mai mult decât atât, proximitatea conflictului armat între Rusia și Ucraina, poveștile de pe front sau ale emigranților au accentuat stările de tensiune, nesiguranță sau panică în rândul persoanelor care au consumat aproape doi ani povești despre boală, moarte sau consecințele dramatice ale infectării cu Sars Cov 2.
Cauzele singurătății
Semnele singurătății în rândul seniorilor sunt relativ ușor de detectat la o privire mai atentă asupra preocupărilor zilnice ale acestora.
Dincolo de acestea, probabil cel mai evident semn al singurătății apare atunci când seniorul se plânge și vorbește despre ce simte: însingurarea și inutilitatea.
Cauzele care duc la apariția sentimentului de solitudine au fost conectate de specialiști cu:
Există câteva tipuri de evenimente care cresc șansele ca această senzație să apară: schimbări radicale (pensionarea), pierderea unei persoane apropiate (prieten/ă, soț/soție, rudă apropiată), relocarea într-un alt spațiu (casă, apartament) sau oraș, diagnostice care să îi afecteze viața în comunitate (demența, Alzheimer), izolarea de familie și de cei apropiați pe o durată mare de timp.
Astfel, un studiu *** realizat pe un eșantion de 2000 de oameni, cu vârste între 28 și 50 de ani, în România, a arătat că, în vreme ce 42% dintre respondenți au raportat o înrăutățire a stresului, care s-a dovedit mai pronunțată în rândul femeilor (46%), iar o treime dintre cei chestionați au raportat o creștere a nervozității, 32% dintre respondenți au găsit soluții ingenioase de reducere a stresului și ocupare a timpului: exerciții fizice, plimbările în aer liber, descoperirea unui hobby, petrecerea timpului cu animalele de companie și chiar activitatea sexuală.
Efecte pe termen lung și cronicizante pe care le are "boala singuratatii"
Singurătatea are efecte dovedite asupra sănătății individului, iar un raport în fața Senatului USA (în 2017) al Ph.D. Julianne Holt-Lundstad **** arată că impactul asupra noastră este similar cu a fuma 15 țigări zilnic.
Solitudinea a fost asociată cu diagnostice precum: creșterea tensiunii arteriale, boli coronariene, diabet sau depresie. *****
Singurătatea poate fi învinsă-gestionarea singuratatii
Dincolo de statistici însă singurătatea poate fi înfrântă, iar evitarea televizorului, a timpului petrecut la nesfârșit pe canapea, reîntoarcerea în comunități sunt doar câteva dintre strategiile de a preveni o situație de fapt pe care seniorii din toată lumea, dar nu numai seniorii, o relatează: singurătatea. Iată câteva alte modalități de a lupta activ cu gheara sentimentului de izolare și inutilitate:
******
Ai terminat micul dejun, iar pisica pe care ai salvat-o anul trecut la ghena blocului a început să se încolăcească pe după picioarele tale, în timp ce te retragi pe canapeaua din sufragerie să mai citești două pagini din cartea începută ieri. Până ajungi la canapea însă, auzi telefonul cum începe să vibreze pe spătarul canapelei. Știi că este prietena pe care ai cunoscut-o în urmă cu o lună la clubul de croșetat din cartier. Nu te grăbești, fiindcă știi că va insista până vei răspunde, este codul vostru secret. Astăzi ai din nou multă treabă. Și e bine.